26 august 1789 este ziua când, prin adoptarea Declarației drepturile omului și ale cetățeanului, au fost puse, în Franța și în lume, bazele democrației moderne. Prin următorul text extras din cartea Citadela de Antoine de Saint-Exupéry dorim să evidențiem incosistența acestei „victorii” ale cărei roade, la distanță de timp, sunt sub ochii tuturor: individualism, globalism, cosmopolitism, criza ideii de comunitate, etc.
Și totuși, întrebi:
- Unde începe sclavia, unde se sfârșește, unde începe universalul, unde se sfârșește? Iar drepturile omului unde încep? Căci eu cunosc drepturile templului, care este înțeles al pietrelor, și drepturile imperiului, care este înțeles al oamenilor, și drepturile poemului, care este înțeles al cuvintelor. Dar nu recunosc drepturile pietrelor împotriva templului, nici drepturile cuvintelor împotriva poemului, nici drepturile omului împotriva imperiului.
Nu există egoism adevărat, ci mutilare. Iar cel ce se plimbă singur spunând: „Eu, eu, eu...” poate lipsi din regat. La fel piatra în afara templului sau cuvântul sec în afara poemului, sau o bucată de carne ce nu face parte dintr-un trup.
- Dar cineva a spus tatălui meu: „Eu pot să suprim imperiiile și să unesc oamenii într-un singur templu, iar ei își vor primi înțelesul dintr-un templu mai vast...”
- Asta înseamnă că nu înțelegi nimic, i-a răspuns tatăl meu. Căci pietrele acelea le vezi la început alcătuind un braț și primind astfel un înțeles. Pe altele le vezi compunând un gât, altele o aripă. Dar împreună alcătuiesc un înger de piatră. Și altele, împreună, compun o ogivă. Altele - o coloană. Iar dacă vei aduna acești îngeri de piatră, aceste coloane și ogive împreună, vor forma un templu. Iar dacă vei lua toate aceste temple la un loc, ele alcătuiesc orașul sfânt ce guvernează mersul tău prin deșert. Și ai putea pretinde ca, în loc să supui pietrele brațului, gâtului și aripii unei statui, iar apoi, prin braț, gât și aripă - statuii, și prin statuie - templului, iar prin templu - orașului sfânt, ar fi mai bine să supui dintr-odată pietrele acestui oraș sfânt făcând din ele un morman uniform, ca și cum lumina orașului sfânt, care este unică, nu ar lua naștere din această diversitate? Ca și cum lumina coloanei, care este unică, nu ar lua naștere din capitel, din trunchi și din soclu, care sunt deosebite. [..]
Dar imperiul meu nu are semnificație, nici viață adevărată, dacă nu este decât aliniere perfectă de pietre. El trebuie să fie mai întâi căminul tău. Apoi - căminul unei familii. Apoi - familiile unui trib. Apoi - triburile unei provincii. Apoi - provinciile imperiului meu. Și îl vei vedea fervent și însuflețit de la apus la răsărit, asemenea unei corăbii în larg ce se hrănește cu vânt și-l orânduiește după o direcție ce nu se schimbă, deși vântul e schimbător, iar corabia nu este decât mulțime de lucruri strânse laolaltă. [..]
A uni înseamnă a lega mai bine diversitățile, și nu a le șterge în numele unei ordini goale de sens.
(Antoine de Saint-Exupéry, Citadela, cap. LXXXIX)
0 commenti:
Trimiteți un comentariu