Marșul pentru Viață 2017 în România și Republica Moldova

Sâmbăta aceasta, 25 martie 2017, în aproape 300 de localități din România și Republica Moldova a avut loc Marșul pentru Viață, o manifestație care a ajuns la a 7a ediție și a prins tot mai multă amploare în ultimii ani. Evenimentul este organizat de mai multe Ong-uri și asociații printre care Coaliția pentru Familie și Asociația Studenți pentru Viață de asemenea manifestația a primit binecuvântarea Bisericii Ortodoxe.

Tema acestuii an a fost "Ajută mama și copilul, depinde de tine!". "Mesajul nostru, dintotdeauna, dar în mod special în acest an, este axat pe necesitatea sprijinirii femeilor care vor să nască şi sunt în situaţii dificile, pentru că sunt foarte multe femei care se confruntă cu situaţii de presiune atunci când află că sunt însărcinate. Pin Marșul pentru viață nu solicităm interzicerea prin lege a avorturilor, ci promovăm conștientizarea societății și sprijinirea femeii să nască viața pe care o poartă în ea", au declarat organizatorii.

România ocupă locul al doilea în statistica numărului de avorturi: 22.743.390 de avorturi legale, chirurgicale, doar în spitalele de stat, în perioada 1958 - iunie 2016, față de o populație de 19.760.000 de persoane la 1 ianuarie 2016. În 1957 s-a emis Decretul 463, prin care a fost legalizat avortul la cerere în urma propaganzii din anii '50 desfăşurată în România după tipare sovietice. După al doilea război mondial, când România a intrat în sfera de influenţă sovietică, pe lângă multe alte "binefaceri" aduse pe capul românilor, a fost şi politica în favoarea avortului. Urbanizarea şi industrializarea forţată au distrus practic familia tradiţională românească, plină de copii. Noile principii socialiste o scoteau pe femeia română din gospodăria ei şi o expediau direct pe şantiere şi în fabrici. 

Astăzi țara noastră încearcă să-și recapete starea firească, începând de la recuperarea valorilor naturale și creștine. Rata avorturilor e în decreștere iar manifestațiile de acest gen au menirea de a aduce în forul public discuția acestei teme de vitală importanță pentru supraviețuirea unei națiuni.

Marșul s-a desfășurat, nu cazual, de sărbătoarea Bunei Vestiri. Fiecare copil care vine pe lume este o reînnoire a vieții care ne-a fost dată în dar, este o sărbătoare minunată și un prilej de bucurie. Datoria noastră, a celor care am avut norocul să ne aflăm printre cei 50 la sută care au văzut lumina soarelui, este să transmitem acest mesaj, și să ocrotim viața din prima și până în ultima sa clipă. 

Mișcarea Pro-Viață are voce în întreaga lume, un marș pentru viață asemănător va avea loc la Roma pe data de 20 mai 2017. Asociația Dacia va participa alături de asociația Futuro Insieme și alte asociații românești pentru a transmite mesajul de susținere din partea comunității noastre. 

Asociația Dacia, Roma

Roma 26.03.2017

Continuă

25 de ani de la izbucnirea Războiului de pe Nistru

Cu ocazia aniversării a 25 de ani de la izbucnirea Războiului de pe Nistru publicăm documentarul „Transnistria – durere și speranță”, un film realizat de Ion Mija (1938-2001).

Documentarul a apărut încă din timpul acelor vremuri tulburi cu scopul de a arăta adevărata față a conflictului armat de pe Nistru.

Ziua de 2 martie este consemnată în Basarabia drept Ziua memoriei – zi de comemorare a celor căzuţi în cadrul Războiului de pe Nistru (1990-1992) pentru apărarea independenţei şi a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. 

La 2 martie 1992, după ce Republica Moldova a primit statul de membru al ONU, Președintele Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva elementeleor criminale de pe malul stîng al Nistrului.

Eroii nu mor niciodată!

Continuă

Mărțișorul ca simbol

În vechime, pe dată de 1 martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă. Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vara-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-întuneric. Şnurul era fie legat la mâna, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, că să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele şi da-mi albeţele”.

Unele legende populare spun că mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urcă cu oile la munte.

Cu timpul, la acest şnur s-a adăugat o moneda de argint. Moneda era asociată soarelui. Mărţişorul ajunge să fie un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Poetul George Coşbuc, într-un studiu dedicat mărţişorului afirmă: “scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet… Ţăranii pun copiilor mărţişoare că să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă că să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.”

Cu banul de la şnur se cumpărau vin roşu, pâine şi caș proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primăvară să aibă faţa albă precum caşul şi rumenă precum vinul roşul.

Despre istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin Bucureşti”: “…La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seama că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând “farmece” şi făcând şi de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât.

…Vântul uşurel de martie, care împestriţă pleoapele, nasul şi bărbia, se numea mărţişor şi, că să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zintii de mart. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, înţelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”

Menţionăm că la geto-daci anul nou începea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vara şi iarnă. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.

Astăzi, valoarea mărţişorului începe să fie dată doar de creaţia artistică. Se confecţionează din orice şi poate să semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirmă “Cândva, credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o baba a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât.”

Sursă: CrestinOrtodox.ro

Continuă