Eugenia ne-a fost dată: omagiu scriitoarei care astăzi împlineşte 60 de ani

Dorim să-i aducem omagiu Doamnei Eugenia Bulat, poetă şi patriotă, membru de onoare a Asociaţiei Dacia, care împlineşte astăzi vârsta de 60 de ani. Să ne trăiţi în fericire şi sănătate şi să ne bucuraţi şi mângaiaţi inimele cu cântecul dumnevoastră!

Eugenia Bulat s-a născut la 19 septembrie 1956 în comuna Sadova, regiunea Ungheni, Basarabia, acum R. Moldova. Şi-a urmat studiile la Universitatea de Stat din Chişinău şi la Universitatea Pedagogică “Ion Creangă” din ace-laşi oraş. A lucrat în calitate de profesor, jurnalist, editor. A fondat cenaclul literar “Iulia Hasdeu” şi revista “Clipa siderală”, publicaţie de cultură care aduna cele mai inalte constiinte, inteligente si tinere promisiuni literare, sprijinită de Institutul Cultural Român din Bucureşti. Este membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova şi din România.

Doamna Bulat este o luptătoare în viaţă şi în poezie, care nu a renunţat niciodată la proclamarea adevărului, la acuzarea cu vehemenţă a dezbinării între Patrie şi partea ei din Est, visând cu pasiune la reunire, folosind arma tare şi curată a poeziei. Poezia ca armă dar şi ca vehicol a unei interiorităţi profund legată de istoria ţării sale şi a poporului său, a cărui soartă de exil însăşi poeta a împartăşit-o, aflndu-se din 2007 la Venetia. Dar prin firea ei angajată transformă această experienţă in "exil militant" şi în 2008 publică volumul de poezii „Veneția ca un dat. Jurnalul unui evadat din Est” ("Venezia ti fu data … ovvero diario di una latitante dell’Est ”), o despărţire temporană de "bacaricadele românităţii" este un prilej de a se regăsi călătorind îndărăt spre sine

(…) Arta adevărată, poezia adevărată este cea care unește. Ea este cea care exprimă adevărul, chiar dacă acest adevăr este dureros. Poezia este, în sine, un cutremur interior și mi se pare relevantă coincidența dintre cutremurul natural, produs în aceste zile în Italia, cutremurul social care s-a produs, de asemenea, în aceste zile în Republica Moldova și cutremurul poetic care se cuprinde în această carte. Dacă poezia nu exprimă adevărul, atunci subiectul în sine al discuției asupra acesteia nu există, or poezia Eugeniei Bulat exprimă adevărul. „Acord final” este plânsul Eugeniei Bulat, bocetul ei asupra a tot ce se întâmplă în Basarabia astăzi.

Iurie BOJONCĂ (la „Veneția ca un dat”, 2008).

Din viitoarea sa antologie ”Ce facem noi cu două mari tristeţi. Poeme de pe Valea Plângerii” Ed. ARC

Geneză
Vin nu de azi şi nu de ieri spre voi,
prin ani vin, de demult şi de departe,
căci spaţiul ce-şi face loc în noi,
aievea doar, se pare, ne desparte.

În glasul meu eu glasul mamei cânt, -
din trupul ei narcişii dau în floare…
și palma mea e-o brazdă de pământ
tăiată de bunicul în brăzdare.

Doi ochi căprui de lacrima prea grea
bunica mi i-a dat să văd prin ei:
puţin a dovedit să vadă ea,
plecând în humă doar la doăşitrei...

Iar sufletu-mi de dor şi melodii
a fost ţesut din doinele codrene,
și-au încăput în el livezi şi vii
din preajma vetrei mele sadovene.

Au încăput ţăranii plini de har,
de haz, de-nţelepciune ţi răbdare,
pădurile de tei şi de stejar
ce satu-mi străjuiesc din zare-n zare.

Mi-a dăruit fiinţa cu fior
izvorul cu ulucul lui de piatră,
un scrânciob mi-a dat aripi ca să zbor
în zi de Paşti rotindu-mă la vatră.

Coşbuc şi Creangă, Goga, Eminescu
mi-au dăruit simţirea lor curată,
m-au învăţat să fiu şi să iubescu
latinitatea-n țară întrupată.

Vin nu de azi şi nu de ieri spre voi,
cu ochi-n stele, talpa în ţărâne,
cu spaţiul ce-şi face loc în noi
și punte e spre țara cea de mâine.
***

Continuă

Ziua Limbii Române sau Unirea ideală este cea reală [recenzie]

Ca în fiecare an Ziua Limbii Române a fost sărbătorită azi și de către românii din diaspora de la Roma. Asociația Dacia a participat cu această ocazie la „Parcul cu cărți” organizat în capitala italiană, duminica 28 august, împreună cu alte asociații precum Cenaclul „Strigătul Diasporei”, Asociatia „Ulpia Traiana Romana”, „Identitatea Românească”, Asociatia „Il Mondo Blu”, „Antica Dacia” și „Alianța Românilor”. O inițiativă care a văzut expoziția în aer liber a sute de volume în limba română ce au putut fi luate în împrumut de către participanți. Preotul Serafim de la Biserica românească greco-catolică, un neobosit promotor al culturii române la Roma, a binecuvântat evenimentul, după care a urmat un recital de poezii, muzică și bucate tradiționale românești.

De asemenea și noi de la Asociația Dacia ne-am alăturat inițiativei, plecată din sânul diasporei unioniste, pentru a duce mesajul de frație dintre cele două maluri de Prut printr-un simbolic ulcior al Unirii. 

Câteva zile în urmă Ambasadorul SUA în Republica Moldova J. Pettit a afirmat în cadrul unei emisiuni că Unirea cu România nu ar fi o alegere practică și convenabilă și că SUA susține independența Republicii Moldova. Dincolo de bucuria care această delarație ar putea suscita în rândul unor stataliști, fiindcă nu toate țările din lume au "prilejul" de a-și vedea "suveranitatea" apărată de două puteri mondiale, ne-am putea întreba cât de legitime sunt aceste afirmații asupra viitorului unei Țări date de reprezentantul unui Stat străin. Răspunsul indirect dar clar al președintelui Timofti nu s-a lăsat așteptat, în prelegerea ținută la Academia de Științe tocmai cu prilejul Zilei Limbii Române acesta a afirmat: "Sunt  român, la fel cum au fost, părinții, buneii mei și tot neamul care trăiește pe acest pământ. Să însușim și să acceptăm odată pentru totdeauna acest adevăr și să ne căutăm de alte lucruri, care necesită efort și concentrare. Lupta absurdă împotriva evidenței, împotriva adevărului nicicând nu a avut sorți de izbândă. Ea doar mistuie puterea ziditoare de care este atâta nevoie în alte sfere ale vieții noastre."

O zi emblematică așadar cea de azi care ne reamintește importanța păstrării identității noastre și faptul că cele două State românești, unite prin limbă, istorie și cultură sunt încă divizate de ore în șir de așteptare în vamă și de o gloată de politicieni de pe ambele maluri ale Prutului care nu fac interesul Neamului. Noi trăim unirea în suflet, în tărâmul limbii și tradițiilor noastre dar avem nevoie și de o Țară reală care să re-aducă acasă pe fii săi.

Limba română este patria pe care o purtăm mereu înlăuntru, oriunde am merge. Prin urmare, să o păstrăm cu dragoste și respect și să o transmitem mai departe cu mândrie copiilor noștri.

Continuă